Prin joc putem descoperi dacă copilul
are o suferință și poate fi eliberat de o traumă!
De ce se joacă copiii? Cât este de important ca părintele să
fie activ în jocurile copiilor?
Timpul de
calitate petrecut alături de copiii noștri înseamnă foarte mult pentru dezvoltarea
ulterioară a acestuia...
Jocul este mijlocul prin care copiii
iau lumea în stăpânire, explorând-o, găsind înțelesul tuturor experiențelor noi
și refăcându-se după supărările inerente ale vieții. Însă pentru noi, adulții,
jocul nu este întotdeauna ușor, fiindcă am uitat foarte multe lucruri. Ba mai
mult chiar, copiii și adulți par deseori să locuiască în lumi radical diferite,
chiar dacă trăiesc sub același acoperiș. Activitățile preferate ale celuilalt
ne par plictisitoare sau ciudate: cum poate să-și petreacă toată după-amiaza
îmbrăcându-și păpușile? Cum poate să stea toată seara vorbind și atât?
҉
Parentingul și joaca pot să pară
contradictorii, dar uneori avem nevoie de un mic imbold ca să ne găsim unul pe
altul și să ne simțim bine împreună. Parentingul prin joc poate fi folosit
oriunde și oricând, nu doar în perioadele special alocate pentru joacă.
Parentingul prin joc începe cu jocul, dar include multe altele- de la alinarea
unui bebeluș care plânge până la cutreieratul unui mal, de la bătăile cu perne
până la scoaterea roților ajutătoare de la bicicletă, de la negocierea
regulilor până la confruntarea cu urmările în plan afectiv ale unei accidentări
pe terenul de joacă, de la pregătirea pentru școală până la ascultarea
temerilor și visurilor copilului înainte de culcare. Din păcate, aceste
interacțiuni simple par uneori intangibile sau pline de complicații și de
resentimente.
Adevărul
este că în viața noastră, a adulților, nu există prea mult loc pentru amuzament
și jocuri. Zilele noastre sunt pline de stres, obligații și muncă. Ne simțim
înțepeniți și obosiți și ne plictisim repede când încercăm să ne așezăm pe
podea ca să ne jucăm cu copiii- mai ales dacă asta urmează după o zi stresantă
de serviciu sau de treburi gospodărești. Poate că inițial suntem dispuși să
facem ce vor ei, dar apoi ne enervăm dacă ei nu se joacă așa cum ne așteptăm
sau dacă ne cer prea mult. Ne plângem de durata scurtă a atenției copiilor, dar
noi cât putem să ne jucăm cu bile, Monopoly, cu păpuși Barbie sau jocuri
imaginative înainte de a ne plictisi și de a fi distrași sau de a ne învinge
senzația de că munca sau pregătirea cinei e mai importantă?
Unii copii
sunt conducători, alții sunt subordonați; unii preferă să se joace de-a parada
modei, pe când alții sunt atrași de jocurile cu mingea. Dar instinctul de a se
juca există la toți copiii, înmugurind imediat după naștere și înflorind pe
deplin la doi-trei ani.
Jocul e posibil oriunde și oricând, este un univers
paralel al fanteziei și imaginației, în care copiii pătrund după voie. Pentru
adulți, jocul reprezintă o activitate de timp liber, dar pentru copii, seamănă
mai degrabă cu un serviciu. Spre deosebire de mulți dintre noi,
adulții, ei își iubesc de regulă serviciul și rareori își doresc o zi liberă. Jocul constituie totodată principala modalitate a
copiilor de a comunica, de a experienția și de a învăța.
Ψ
Când copilul nu vrea sau nu poate să se joace, înțelegem imediat că are o
suferință afectivă însemnată, la fel ca adultul care nu poate să muncească sau
refuză să vorbească. Deseori copiii grav abuzați sau neglijați trebuie să fie
învățați să se joace, înainte de a putea beneficia de pe urma terapiei prin
joc. Copiii care trăiesc fără a se juca sunt copii care nu-și trăiesc
copilăria.
Mulți experți descriu jocul ca pe un
tărâm al magiei și imaginației, în care copilul poate fi întru totul el însuși.
Jocul este distractiv dar totodată plin de sens și complex. Cu cât animalul este mai inteligent, cu atât se joacă
mai mult. O parte din învățare se produce automat, în virtutea faptului
de a fi viu, dar o mare parte se produce prin JOC. Jocul este important nu
numai pentru că ocupă atât de mult din viața copiilor, ci și pentru că chiar și
cele mai banale jocuri au nenumărate nivele de semnificație.
